Conceptul de cunoştinţe a fost analizat de-a lungul mai multor secole şi apare chiar în lucrările filosofilor greci din antichitate, potrivit cărora cunoştinţele au apărut odată cu oamenii. Platon, de exemplu, a avansat teoria potrivit căreia o idee corectă poate fi transformată în cunoştinţe prin intermediul raţiunii sau cazualităţii. Aristotel credea că a avea cunoştinţe despre un lucru însemna să-i înţelegi necesitate. În lucrările filosofilor din vest, cunoştinţele sunt considerate abstracte, universale, imparţiale şi raţionale [4]. Această accepţiune a afectat destul de mult natura primelor instrumente de management bazat pe cunoştinţe care au apărut în anii ’90. Majoritatea instrumentelor şi modelelor de management bazat pe cunoştinţe au considerat cunoştinţele mai degrabă un artefact, decât un element adânc înrădăcinat în înţelegerea umană, comportamentul uman sau în relaţiile şi interacţiunile sociale de la locul de muncă. Potrivit specialiştilor, majoritatea instrumentelor de management bazat pe cunoştinţe de primă generaţie nu şi-au atins, sau nu au atins în totalitate obiectivele, datorită insuficientei focalizări pe factorii umani. Cunoştinţele au o natură mai complexă decât datele şi informaţiile şi necesită o contribuţie activă din partea oamenilor pentru gestionarea şi coordonarea lor. De aceea, este necesar să evidenţiem încă de la început principalele diferenţe dintre date, informaţii şi cunoştinţe, pentru a implementa corespunzător managementul bazat pe cunoştinţe.

Comunitatea academică a alocat timp şi resurse pentru a clarifica diferenţele dintre date, informaţii şi cunoştinţe. Definirea acestor concepte precum şi terminologia utilizată variază de la un autor la altul în funcţie de pregătire şi obiectivele concrete ale fiecăruia.

Relaţia dintre date, informaţii, cunoştinţe şi înţelepciune poate fi reprezentată sub forma unei piramide. Baza piramidei o reprezintă datele, urmate de informaţii, apoi cunoştinţe, iar înţelepciunea se află în vârful piramidei.
Figura 1.3 (1) de mai jos evidenţiază relaţia dintre date, informaţii, cunoştinţe şi înţelepciune.


Datele: reprezintă un set de fapte obiective, eterogene despre un proces sau un eveniment care au o utilitate redusă dacă nu sunt transformate în informaţii. Datele de exemplu sunt atribute cantitative, numerice sau de altă natură obţinute prin observaţii, experimente sau calcule. Costul, viteza, durata sau capacitatea sunt date cantitative.

Informaţiile: sunt date înzestrate cu relevanţă şi scop. Au o anumită semnificaţie şi sunt organizate pentru anumite scopuri. Informaţiile, de exemplu, constituie o colecţie de date şi explicaţii asociate, interpretări etc despre un obiect, eveniment sau proces.




Datele pot fi transformate în informaţii prin cinci tipuri de procese [3]:

 Condensarea – datele sunt sintetizate într-o formă mai concisă iar amănuntele sunt eliminate;
 Contextualizarea – scopul sau motivul colectării datelor este cunoscut şi înţeles de la început;
 Calculul – datele sunt procesate şi agregate pentru a oferi informaţii utile;
 Categorizarea – este un proces care presupune repartizarea datelor pe tipuri sau categorii;
 Corectarea – este un proces al căui scop este îndepărtarea erorilor.

Cunoştinţele: reprezintă o combinaţie fluidă de experienţe, valori, informaţii contextuale şi intuiţie care oferă cadrul pentru evaluarea şi încorporarea unor noi experienţe şi informaţii. Cunoştinţele apar şi se aplică în mintea oamenilor. În organizaţii, cunoştinţele sunt încastrate nu doar în documente şi în depozite, ci şi în procesele, practicile şi normele organizaţionale [3].

Cunoştinţele au la bază informaţii care sunt conspectate, sintetizate sau organizate pentru a mări gradul de înţelegere şi comprehensiune. Cunoştinţele reprezintă premisa pentru deciziile şi acţiunile unei persoane, unui grup de persoane sau unei organizaţii. Cunoştinţele pot suferi modificări în timpul procesului de învăţare, care determină schimbări în modul de înţelegere, decizii şi acţiuni. O definiţie vizuală asociază cunoştinţele cu o muşcătură dintr-un măr roşu – “trebuie luată o muşcătură (de informaţii) şi trebuie mestecată, digerată etc astfel încât să devină cunoştinţe” [6].

Întrebările tipice referitoare la date sunt “cine?”, “ce?”, “unde?” şi “când?”, în timp ce întrebările specifice cunoştinţelor sunt “cum?” şi “de ce?”.

Înţelepciunea: este abilitatea de a identifica adevărul şi de a face raţionamente corecte pe baza cunoştinţelor, experienţei şi intuiţiei. În cadrul unei organizaţii, capitalul intelectual sau înţelepciunea organizaţională se obţin prin aplicarea cunoştinţelor colective.


Date, Informaţii, Cunoştinţe şi Înţelepciune – Exemplu practic

Situaţia:
Funcţia de control al calităţii al procesului de producţie la o firmă producătoare de vin.

Date:
Datele se referă la elemente numerice, cantitative ale procesului de producţie – date despre greutatea sticlei, date despre culoarea vinului sau date despre procentele în care apare fiecare ingredient. Aceste seturi de date capătă înţeles, semnificaţie, doar atunci când sunt puse în ordinea corectă sau într-o formă mai organizată.


Informaţii:
În acest exemplu informaţiile pot să apară sub forma unui fişier excel care să descrie câteva elemente de producţie specifice unui lot de vin roşu. De exemplu, titlul acestui fişier poate să fie “Greutatea sticlelor de Chardonnay roşu, lotul cu numărul 12445, produs la 14/06/2006”. Este evident că acest fişier cu informaţii organizate are un obiectiv precis (de a controla ca greutatea sticlelor să fie între limite acceptabile) şi este asociat cu un anumit element sau obiect de producţie (Chardonnay roşu), respectiv cu un anumit eveniment de producţie (sticle din lotul cu numărul 12445 din 14/06/2006).

Cunoştinţe:
Atunci când se discută despre cunoştinţele asociate datelor şi informaţiilor de mai sus, este uşor de observat că:

1. O persoană expertă în controlul statistic al calităţii trebuie să interpreteze fişierul excel. Acest proces bazat pe cunoştinţe necesită pe lângă expertiză şi experienţă, valori şi informaţii contextuale.
2. În plus, această persoană are nevoie de un cadru pentru a evalua informaţiile, astfel încât să ia o decizie. Sunt mai multe posibilităţi: greutatea sticlelor din acest lot se compară cu greutatea sticlelor din alte loturi de vin sau cu limitele de greutate acceptate impuse de legislaţia statului. Decizia finală a managerului responsabil pentru asigurarea calităţii va fi de a trimite sticlele pentru a mai fi umplute sau să le plaseze în categoria de calitate A sau B şi să decidă apoi pe ce pieţe să fie trimis lotul de vin.
3. Numai acest expert a putut decide cum variază lotul de vin numărul 12445 de alte loturi produse în trecut sau de standardele de calitate şi de ce acest lot trebuie trimis pe piaţa A (care are clienţi mai exigenţi) sau pe piaţa B (cu clienţi mai puţin exigenţi).

Înţelepciunea:
În acest exemplu înţelepciunea poate fi definită ca abilitatea expertului de calitate sau a departamentului de asigurare a calităţii de a îmbunătăţi întregul proces de control al calităţii revizuind standardele de calitate sau revizuind procesul luând în considerare cunoştinţele anterioare şi experienţa. În oricare din aceste cazuri, compania va îmbuătăţi procesul de control al calităţii.