 |  |  |  |  |
Pagina principala › Incercati facilitatea de training online › Section1 - Introducere in managementul bazat pe cunostinte › 1.3.3 Tipuri de cunoştinţe şi crearea/conversia cunoştinţelor ›
‹ Previous ·
E. Codificarea cunoştinţelor
Rolul codificării cunoştinţelor este de a face ca tot ce se cunoaşte în organizaţie să fie împărtăşit şi utilizat în mod colectiv. Prin convertirea cunoştinţelor într-o formă tangibilă, explicită, cum ar fi documentele, acestea pot fi transmise pe scară mai largă şi cu costuri mai mici. Cunoştinţele trebuie codificate pentru a fi înţelese şi pentru a deveni o parte din memoria organizaţiei. Oamenii au folosit dintotdeauna în activitatea lor zilnică unele tipuri de codificare a cunoştinţelor pentru a eficientiza comunicarea şi discuţiile. E-mailul, jargonul folosit în firmă sau limbajul tehnic de programare a computerului sunt câteva exemple în acest sens. Totuşi, este imposibil de codificat într-un document sau bază de date cunoştinţele, abilităţile, expertiza, înţelegerea şi pasiunea angajaţilor. În acest caz, cea mai bună soluţie este de a oferi o legătură către sursele de cunoştinţe folosind hărţile de cunoştinţe, paginile aurii ale complaniei sau ghidul companiei. Acestea vor fi dezvoltate ulterior în acest Manual.
Codificarea cunoştinţelor explicite se realizează prin diferite tehnici, cum ar fi hărţile cognitive, arborii decizionali, nomenclatorul cunoştinţelor şi analiza sarcinilor [10]:
Hărţile cognitive – odată ce expertiza, experienţa şi know-how-ul au fost transformate în cunoştinţe explicite, rezultatul poate fi reprezentat sub forma unei hărţi cognitive. O hartă cognitivă este reprezentarea “modelului mental” al cunoştinţelor unei persoane şi reprezintă o formă de codificare a cunoştinţelor. În cadrul hărţilor cognitive, nodurile reprezintă concept cheie, iar legăturile dintre ele arată interacţiunile dintre concepte. Hărţile cognitive permit experţilor să construiască modele de cunoştinţe şi să arate mai multe perspective sau puncte de vedere (Figura 1.3 (4)).
Figure 1.3 (4): Exemplu de hartă cognitivă. Sursa: Dalkir (2005)
Arborii decizionali – apar de regulă sub forma unei diagrame de flux, care alternează ramurile indicând impactul diferitelor decizii. Un arbore decizional poate reprezenta multe “reguli”, iar atunci când se merge logic pe o ramură, se evită regulile care nu sunt relevante pentru situaţia în cauză. (Figura 1.3 (5)).
Figura 1.3 (5): Exemplu de arbore decizional. Sursa: Dalkir (2005)
Nomenclatorul cunoştinţelor – conceptele pot fi considerate baza de construcţie a cunoştinţelor şi expertizei. Nomenclatoarele reprezintă sisteme de clasificare care ne ajută să descriem conceptele şi dependenţele dintre acestea, de regulă într-o modalitate ierarhică. Cu cât conceptul este plasat mai sus, cu atât acesta este mai general. Cu cât este plasat mai jos, cu atât este mai specific. Această abordare permite conceptelor specific situate mai jos în nomenclator să încorporeze atributele conceptelor “părinţi”, situate mai sus (Figura 1.3 (6)).
Figura 1.3 (6): Exemplu de nomenclator al cunoştinţelor
Codificarea cunoştinţelor explicite se realizează prin diferite tehnici, cum ar fi hărţile cognitive, arborii decizionali, nomenclatorul cunoştinţelor şi analiza sarcinilor [10]:
Hărţile cognitive – odată ce expertiza, experienţa şi know-how-ul au fost transformate în cunoştinţe explicite, rezultatul poate fi reprezentat sub forma unei hărţi cognitive. O hartă cognitivă este reprezentarea “modelului mental” al cunoştinţelor unei persoane şi reprezintă o formă de codificare a cunoştinţelor. În cadrul hărţilor cognitive, nodurile reprezintă concept cheie, iar legăturile dintre ele arată interacţiunile dintre concepte. Hărţile cognitive permit experţilor să construiască modele de cunoştinţe şi să arate mai multe perspective sau puncte de vedere (Figura 1.3 (4)).
Figure 1.3 (4): Exemplu de hartă cognitivă. Sursa: Dalkir (2005)
Arborii decizionali – apar de regulă sub forma unei diagrame de flux, care alternează ramurile indicând impactul diferitelor decizii. Un arbore decizional poate reprezenta multe “reguli”, iar atunci când se merge logic pe o ramură, se evită regulile care nu sunt relevante pentru situaţia în cauză. (Figura 1.3 (5)).
Figura 1.3 (5): Exemplu de arbore decizional. Sursa: Dalkir (2005)
Nomenclatorul cunoştinţelor – conceptele pot fi considerate baza de construcţie a cunoştinţelor şi expertizei. Nomenclatoarele reprezintă sisteme de clasificare care ne ajută să descriem conceptele şi dependenţele dintre acestea, de regulă într-o modalitate ierarhică. Cu cât conceptul este plasat mai sus, cu atât acesta este mai general. Cu cât este plasat mai jos, cu atât este mai specific. Această abordare permite conceptelor specific situate mai jos în nomenclator să încorporeze atributele conceptelor “părinţi”, situate mai sus (Figura 1.3 (6)).
Figura 1.3 (6): Exemplu de nomenclator al cunoştinţelor
‹ Previous ·
Login