A. Procesele de management bazat pe cunoştinţe

Managementul bazat pe cunoştinţe se focalizează pe obţinerea expertizei de la organizaţii şi indivizi şi pe aplicarea acestei expertize pentru a maximiza beneficiile aduse de cunoştinţe. Managementul bazat pe cunoştinţe are rolul de a furniza cele mai potrivite cunoştinţe oamenFigura 1.3 (7) Procesele managementului bazat pe cunoştinţe. Sursa: Bergeron (2003)


Managementul bazat pe cunoştinţe implică mai multe procese [1]:

 Creare sau achiziţie – cunoştinţele sunt create sau adunate de salariaţii bazaţi pe cunoştinţe;

 Modificare – cunoştinţele sunt modificate pentru a servi nevoilor imediate sau viitoare;

 Utilizare – cunoştinţele sunt folosite în scopuri clare, utile;

 Arhivare– cunoştinţele sunt stocate într-o formă şi un format care vor supravieţui în timp şi vor fi utilizate şi accesibile salariaţilor bazaţi pe cunoştinţe în viitor (codificare);

 Transfer – transferul sau comunicarea cunoştinţelor de la o persoană la alta;

 Transformare – cunoştinţele sunt trecute din forma originală în altă formă mai potrivită noilor scopuri;

 Accesul utilizatorilor – se oferă acces limitat salariaţilor bazaţi pe cunoştinţe în funcţie de poziţia lor în companie şi de necesităţi;

 Distrugere – este important să se identifice informaţiile/cunoştinţele care trebuie păstrate şi cele care trebuie distruse.


Din raţiuni practice, aceste procese pot fi grupate în procese mai generale, care corespund mai bine proceselor din organizaţie. Firestone consideră that că există două mari procese de management bazat pe cunoştinţe [2]:
 Producerea cunoştinţelor – include cererile de cunoştinţe, învătarea de grup şi individual, achiziţia informaţiilor, evaluarea cunoştinţelor, cunoştinţele organizaţionale;
 Integrarea cunoştinţelor – cuprinde difuzarea cunoştinţelor, căutarea, predarea, împărtăşirea cunoştinţelor etc.

Figura 1.3 (8) de mai jos prezintă un model de referinţă pentru managementul bazat pe cunoştinţe care a apărut ca urmare a sondajelor referitoare la practica managementului bazat pe cunoştinţe [8]. Acest model cuprinde trei niveluri:

 Primul nivel – Procesele care adaugă valoare reprezintă domeniile de aplicare a cunoştinţelor. Managementul bazat pe cunoştinţe este strâns legat de procesele organizaţiei şi în cadrul lor sunt generate noi cunoştinţe
 Al doilea nivel – Procesele centrale ale managementului bazat pe cunoştinţe sunt integrate în procesele companiei
 Al treilea nivel – reprezintă domeniul managementului bazat pe cunoştinţe şi include factori esenţiali pentru succesul implementării managementului bazat pe cunoştinţe.

Figura 1.3 (8) Procesele centrale şi domeniile managementului bazat pe cunoştinţe. Sursa: Metrtins (2003)


B. Sistemul managerial bazat pe cunoştinţe


Termenul “sistem” reprezintă mai mult decât o simplă colecţie de component; sistemul poate fi definit ca un set de obiecte care alcătuiesc un întreg, împreună cu legăturile dintre ele şi cu legăturile cu mediul extern. Sistemul trebuie să aibă totodată obiective şi caracteristici.

Sistemele manageriale bazate pe cunoştinţe sunt analizate adesea din punct de vedere tehnologic, în ciuda faptului că au ca fundament activităţi umane. Sistemele manageriale bazate pe cunoştinţe au la bază activităţi umane, văzute din perspectiva managementului bazat pe cunoştinţe. Totuşi, aceste sisteme conţin subsisteme tehnologice sau organizaţionale. Obiectivul acestor elemente structurale şi tehnologice este de a da posibilitatea sistemului activităţii umane să funcţioneze.

Din punct de vedere socio-tehnic, sistemele manageriale bazate pe cunoştinţe au trei niveluri [9]:

 Infrastructura: oferă componentele fizice pentru comunicarea dintre membrii reţelei;
 Infostructura: oferă regulile formale care guvernează schimburile comunicaţionale dintre utilizator şi reţea. Infostructura oferă resursele cognitive cum ar fi metaforele sau limbajul comun care dau sens schimburilor comunicaţionale;
 Infocultura: oferă contextul cunoştinţelor; acesta este integrat în relaţiile sociale şi procesele de muncă. Infocultura evidenţiază de asemenea constrângerile existente în ce priveşte împărtăşirea informaţiilor şi cunoştinţelor.

Din punct de vedere tehnologic, arhitectura sistemelor manageriale bazate pe cunoştinţe accesibile utilizatorilor din firme (U1, U2, etc.) poate avea şapte niveluri (Figura 1.3 (9)). Adesea, majoritatea tehnologiilor necesare în managementul bazat pe cunoştinţe există déjà în cadrul firmei. Totuşi, este necesar să se acorde atenţie integrării lor eficiente [5].


Figura 1.3 (9): Model privind arhitectura sistemului managerial bazat pe cunoştinţe. Sursa Tiwana (1999)



În elaborarea sistemelor manageriale bazate pe cunoştinţe, trebuie să se aibă în vedere câteva principii de management bazat pe cunoştinţe:

 Managementul eficient al cunoştinţelorpresupune luarea în considerare atât a oamenilor, cât şi a tehnologiei
 Implementarea managementului bazat pe cunoştinţe necesită manageri bazaţi pe cunoştinţe. Leadership-ul este esenţial
 Managementul bazat pe cunoştinţe presupune îmbunătăţirea proceselor care implică lucrul cu cunoştinţele
 Managementul bazat pe cunoştinţe nu ia sfârşit niciodată
 Managementul bazat pe cunoştinţe necesită un contract care are ca obiect cunoştinţele (de exemplu drepturi de proprietate intelectuală)
 Managementul bazat pe cunoştinţe necesită training
 Managementul practic bazat pe cunoştinţe este dependent de tehnologie
 Managementul bazat pe cunoştinţe este un process, nu un produs.