 |  |  |  |  |
Pagina principala › Incercati facilitatea de training online › Section1 - Introducere in managementul bazat pe cunostinte ›
‹ Previous · Next ›
1.3 Managementul bazat pe cunoştinţe - 1.3.1 Introducere
Firmele au încercat dintotdeauna să obţină un avantaj competitiv care să le permită să îşi maximizeze profitul, să aibă clienţi fideli şi să îşi menţină superioritatea faţă de concurenţi, indiferent de produsele sau serviciile oferite. În urmă cu 5000 de ani, în Mesopotamia, a apărut prima instituţie dedicată managementului bazat pe cunoştinţe: biblioteca – întrucât oamenii nu mai puteau să gestioneze miile de plăcuţe din lut pe care erau înregistrate contracte, impozite şi taxe, vânzări şi legi. Totuşi, accesul la informaţiile conţinute de aceste plăcuţe era permis doar liderilor politici şi religioşi aparţinând clasei de elită. Aceştia fie înţelegeau limba în care erau scrise plăcuţele, fie îşi permiteau să traducă aceste plăcuţe în limba lor. Situaţia s-a îmbunătăţit odată cu inventarea preselor de tipar şi cu tipărirea cărţilor în limba comună, în perioada Renaşterii [1].
Timp de mai multe secole, expertiza profesională a fost transmisă de la o generaţie la alta prin intermediul uceniciei sau prin diferite forme de memorie colectivă. Această situaţie s-a schimbat odată cu introducerea liniei de asamblare ca metodă de producţie. Liniile de asamblare ofereau memoria structurală pentru procesul implicat în producerea bunurilor. Astfel a apărut producţia de masă. Această tendinţă se reflectă în prezent, în era industrială, prin avantaje competitive concretizate în costuri de producţie mai mici sau productivitate mai mare.
În economia din zilele noastre, învăţarea şi cunoştinţele au devenit factori cheie de succes pe plan internaţional, iar resursele intangibile sunt de o importanţă vitală. Lupta dintre firmele concurente s-a mutat din planul resurselor tangibile (capital, materii prime, pământ, maşini şi echipamente etc.) în planul resurselor intangibile, în care elemente precum cunoştinţele şi abilitatea de a le folosi (managementul bazat pe cunoştinţe) au un rol crucial. Cunoştinţele au devenit resursa de bază a firmelor, modalitatea ca acestea să obţină putere, prestigiu şi bogăţie în economia şi în societatea modernă. Generarea, achiziţionarea şi folosirea cunoştinţelor sunt extrem de importante pentru o dezvoltare economică, socială şi culturală sustenabilă. Acest principiu se aplică în mod egal indivizilor, organizaţiilor, instituţiilor publice, companiilor, regiunilor sau chiar statelor.
Mediul economic modern se caracterizează prin volatilitate, venituri mari aduse de angajaţi şi mutaţii rapide pe plan internaţional în domeniul politic sau al concurenţei. Ca rezultat, organizaţiile moderne nu pot concura pe piaţă fără manageri şi angajaţi calificaţi. De aceea, metodele pe care le folosesc firmele pentru gestionarea şi utilizarea cunoştinţelor, precum şi procesele şi tehnologiile specifice domeniului lor activitate, inclusiv tehnologia informatică, sunt extrem de importante.
În paragrafele următoare vor fi dezvoltate şi analizate elementele principale ale acestei noi abordări manageriale: caracteristicile de bază ale cunoştinţelor, principalele tipuri de cunoştinţe şi procesele managementului bazat pe cunoştinţe.
Timp de mai multe secole, expertiza profesională a fost transmisă de la o generaţie la alta prin intermediul uceniciei sau prin diferite forme de memorie colectivă. Această situaţie s-a schimbat odată cu introducerea liniei de asamblare ca metodă de producţie. Liniile de asamblare ofereau memoria structurală pentru procesul implicat în producerea bunurilor. Astfel a apărut producţia de masă. Această tendinţă se reflectă în prezent, în era industrială, prin avantaje competitive concretizate în costuri de producţie mai mici sau productivitate mai mare.
În economia din zilele noastre, învăţarea şi cunoştinţele au devenit factori cheie de succes pe plan internaţional, iar resursele intangibile sunt de o importanţă vitală. Lupta dintre firmele concurente s-a mutat din planul resurselor tangibile (capital, materii prime, pământ, maşini şi echipamente etc.) în planul resurselor intangibile, în care elemente precum cunoştinţele şi abilitatea de a le folosi (managementul bazat pe cunoştinţe) au un rol crucial. Cunoştinţele au devenit resursa de bază a firmelor, modalitatea ca acestea să obţină putere, prestigiu şi bogăţie în economia şi în societatea modernă. Generarea, achiziţionarea şi folosirea cunoştinţelor sunt extrem de importante pentru o dezvoltare economică, socială şi culturală sustenabilă. Acest principiu se aplică în mod egal indivizilor, organizaţiilor, instituţiilor publice, companiilor, regiunilor sau chiar statelor.
Mediul economic modern se caracterizează prin volatilitate, venituri mari aduse de angajaţi şi mutaţii rapide pe plan internaţional în domeniul politic sau al concurenţei. Ca rezultat, organizaţiile moderne nu pot concura pe piaţă fără manageri şi angajaţi calificaţi. De aceea, metodele pe care le folosesc firmele pentru gestionarea şi utilizarea cunoştinţelor, precum şi procesele şi tehnologiile specifice domeniului lor activitate, inclusiv tehnologia informatică, sunt extrem de importante.
În paragrafele următoare vor fi dezvoltate şi analizate elementele principale ale acestei noi abordări manageriale: caracteristicile de bază ale cunoştinţelor, principalele tipuri de cunoştinţe şi procesele managementului bazat pe cunoştinţe.
‹ Previous · Next ›
Login